Irina Iamandescu, director pentru Monumente Istorice în cadrul Institutului Național al Patrimoniului
Mulțumesc foarte mult pentru acest parteneriat, pentru că este la fel de onorant pentru Institutul Național al Patrimoniului ca ceea ce deține ca patrimoniu arhivistic să fie folosit și pus în valoare în aceste prezentări.
Ca să parafrazez un articol al domnului Cristian Anița, care, alături de Arhivele Naționale, a fost partener în acest demers complex al dumneavoastră, a publicat un articol în Dilema, în care spune că arhivele nu sunt despre trecut sau nu sunt doar despre trecut, ci sunt despre noi. Felul acesta în care ne raportăm la trecut ne ajută să construim un viitor mai adevărat al nostru, în relație cu ceea ce ne definește identitar, cumva, pe noi, cei care, specialiști în acest domeniu fiind, ne străduim să luăm acele decizii profesionale care să ducă la protejarea cât mai bună și în forma lor autentică a acestor monumente pentru generațiile viitoare. Nu putem face aceste lucruri dacă nu știm, dacă nu cunoaștem istoria, dacă nu avem cum să ne documentăm despre ele.
Și vă spun că atât eu, cât și domnul Tiparu, cu care suntem colegi în Comisia Zonală a Monumentelor Istorice, unde subiecte despre aceste monumente excepționale vin des în discuție, vom avea o lucrare care va fi bibliografia de bază pentru aceste subiecte. Cu siguranță.
Aș mai vrea să spun că tot acest fond documentar excepțional, care este îngrijit de domnul Alin Saidac, pe care l-a menționat doamna Matyas mai devreme, este îngrijit cu pasiune și, da, în condiții nu dintre cele mai bune, pentru că acestea sunt resursele pe care statul român le alocă patrimoniului. Din păcate, nu doar în acest moment, ci și de-a lungul istoriei noastre, resursele pentru patrimoniu au fost întotdeauna insuficiente.
Tot acest patrimoniu arhivistic extraordinar este prezent peste tot în această lucrare. Aproape în fiecare fișă dintre cele 56 avem imagini de epocă, planuri de restaurare, documente extraordinare care, odată înțelese și interpretate în felul în care este descrisă evoluția monumentului, întregesc această imagine sau pun bazele unei istorii și unei înțelegeri a monumentului excepționale, care este, desigur, încununată și de imaginile fabuloase pe care cei doi fotografi le-au produs.
E o plăcere să vezi că sunt menționați Nicolae Iorga, care era președintele Comisiunii Monumentelor Istorice, personalități extraordinare din domeniul restaurării, Virgil Drăghiceanu, Nicolae Ghica-Budești, care era directorul Direcției, și așa mai departe. Mulți dintre ei au intervenit asupra acestor monumente, iar lucrarea aceasta explică toate aceste aspecte, care sunt destul de tehnice, pe înțeles și cu farmec și, cum spuneam, într-un mod bine documentat și cu miez.
Ceea ce noi am putut să vă punem la dispoziție, alături de celelalte instituții, este întors cu asupra de măsură în această lucrare, care ne va ajuta pe toți să avem mai bine grijă de patrimoniul nostru.
Institutul Patrimoniului este printre acele instituții la care v-ați referit și care contribuie, după posibilități și după bugetul la care m-am referit mai devreme, mai ales în contextul actual, la protejarea monumentelor. Și m-am bucurat să văd că acest lucru este menționat atât cu referire la actuala configurație instituțională a Institutului Național al Patrimoniului, cât și cu referire la fostele sale forme de organizare: Institutul Național al Monumentelor Istorice, Oficiul Național și, desigur, instituțiile-mamă, ca să le spun așa, Comisiunea Monumentelor Istorice, Direcția Monumentelor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice, prin mâna cărora au trecut toate aceste monumente. Unele dintre ele nici nu ar mai fi existat astăzi dacă oamenii pe care i-am menționat și mulți alții, alături de ei, nu ar fi intervenit la momentul potrivit.
Fragment din discursul doamnei Irina Iamandescu, director pentru Monumente Istorice în cadrul Institutului Național al Patrimoniului, susținut în cadrul conferinței „Rădăcini cultural-spirituale românești: Oltenia Mănăstirilor – istorie, iconografie și arhitectură”, desfășurată la 2 aprilie 2026, la Muzeul Național de Istorie a României.


